o postare fără titlu

eu încep să aiurez, ţie nici nu-ţi pasă
eu strivesc aripile fluturilor, tu îngâni un cântec surd
eu pipăi striaţiile vântului, tu te faci că plouă
eu mestec un jeleu, tu te plimbi hai-hui

tu eşti vântul care îmi suflă-n gene
eu sunt lava care te topeşte
tu eşti la un pol
eu la celălalt
nu ne mai vedem.

mai era ceva, dar am uitat, aşa cum fac de obicei.
tu unde naiba ai dispărut?

Hey you, here I am!

Anonim

Încep să pierd cam orice conexiune cu cei din jurul meu, cred că în curând voi pierde şi conexiunea cu mine însămi. Sper că nu va fi totuşi atât de grav şi mă voi putea opri din alergătura asta bezmetică şi obositoare, înainte să ajung prea departe.

...........

"Înăuntru era un întuneric cald, cafeniu-roşcat, în care razele de lumină roşietică, scânteietoare, pătrunzînd prin crăpături sau prin găuri de cuie, ţâşneau cu forţă înspre interior."

O zi bună de parc

Divizând atomul

Smile to me, won't you?

De câteva zile încoace, un vânt aspru mi se aşează pe piele, amorţindu-mi simţurile. E bine. Îmi găsesc echilibrul.