The demons in my head

mă bântuie zi şi noapte, zi şi noapte, zi şi noapte,..., zi şi noapte...

Ghici!

Azi m-am întâlnit cu o nălucă. Curios, nu părea prea interesată de mine, aşa că m-a lăsat să trec mai departe, fără niciun incident notabil. A, ba da, mi-a pus o piedică, să se mai amuze şi ea. Cred că acolo unde locuieşte ea de obicei, lucrurile nu stau prea bine. Cred că nu râde prea des. Nicio problemă, poate să ne viziteze când vrea. Pun pariu că va izbucni în hohote frenetice de râs.

Toate lucrurile faine în viaţă sunt...

... ALBASTRE!

Azi, când...

... m-am uitat la tv, mi-a venit să plâng. Atât, nu spun mai mult.

Aş vrea... (3)

... să mă arunc în fiecare morman de frunze pe care îl întâlnesc în cale.

Dimineaţa...

... lenevesc tot timpul cel puţin 5 minute :)

Aş vrea... (2)

... ca scoarţa copacului din faţa casei să-mi pătrundă prin vene, crengile lui să mă îmbrace şi să mă imobilizeze, frunzele lui să-mi atingă tâmplele zvâcnite, iar eu să cad într-un extaz profund...

Aş vrea... (1)

... să mă afund cu totul în pământ...

.....................

"Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. li. ta."

Vladimir Nabokov - Lolita

Ce mai poţi face când priveşti la fereastră...

... poţi să îţi faci o cafea la ibric, la aragazul din balcon, poţi să iei o carte să o răsfoieşti, poţi să asculţi trilul sacadat al guguştiucului care te vizitează în fiecare zi (uneori îşi mai aduce şi consoarta şi odraslele), poţi să cânţi de la fereastră, pentru ca cei de pe stradă să îşi ridice subit privirile ca să ochească factorul perturbator, poţi să numeri oamenii de la balcoanele vecine, sau poţi, pur şi simplu, să îţi rozi unghiile şi să priveşti luptele care se dau pe cer.

Fantoma din cameră

În ultima perioadă, am început să percep cu cel de-al şaselea simţ al meu o entitate necunoscută, care bâjbâie aşa, frumuşel, total nestingherită, prin camere. La început, mi se făcuse frică. Nu de alta, dar am şi eu nevoie de intimitate, ca orice persoană, de altfel, iar această entitate nedefinită îmi cam strica planurile cu păstrarea intimităţii mele. Însă, încet, încet, m-am obişnuit cu ea. Cel puţin nu mai vorbesc de una singură prin casă, trezind suspiciuni celor care mă mai surprind din când în când în această ipostază.

Un cadru plin ochi cu nori levitacei

Cred că până la urmă norilor levitacei li s-au făcut rău milă de mine, fiindcă azi i-am descoperit de la umila mea fereastră, pe când se hârjoneau fără astâmpăr, scoţând nişte sunete infernale. Nu ştiam de ce toată lumea îşi acoperea urechile, mergând aşa pe stradă.

Urmărirea unor nori levitacei

Nu a fost uşor să obţin nişte cadre stinghere cu aceşti nori levitacei, întrucât se ascund cu o măiestrie ieşită din comun de anumite priviri indiscrete. Dar, într-un final, au binevoit, totuşi, să mi se arate... poate li se făcuseră milă de mine.

Oameni într-un joc lego

Mai ţineţi minte jocul lego, ăla care îţi punea în valoare talentele de arhitect aspirant, şi mai avea şi nişte omuleţi printre toate piesele alea, că de, cineva trebuia să se bucure de clădirile proiectate şi clădite de tine cu sudoarea frunţii?! Ei, senzaţia asta o am şi eu când întorc capul pe lângă mine şi văd în jur o grămadă de omuleţi pierduţi, dar entuziasmaţi până la disperare de şmecheriile astea noi proiectate pentru ei.

Studiu asupra cerului (2)

Studiu asupra cerului (1)

One step

"Ştiu că ţi-e greu, dar lasă-mă să păşesc. Îţi promit, voi avea grijă să nu te rănesc prea tare. Mi-e atât de dor să păşesc..."
"Atunci, păşeşte dar!"

Simti?

Va trebui să specific că aceste fotografii nu au fost făcute de mine, ci de nişte prieteni, în Olanda. Eu m-am ocupat doar de postprocesarea lor, însa ceea ce m-a determinat să le postez este sentimentul de nemărginire pe care mi-l dau aceste fotografii. Enjoy!

Iguana pe fir

Spre far

Doamne, mi-e o sete de întuneric, de îmi vine să sting toate luminile din lume!

A natural disaster

"It's been a long cold winter without you
I've been crying on the inside over you
Just slipped through my fingers as life turned away
It's been a long cold winter since that day..."

Anathema

(-) Alter Ego

Actul I:

O picătură de vin ţi se prelinge pe gât.

Ţi-o sorb.

Cad in extaz.

Visez.

Tresar.

Tremur.

Tu dormi.

Nu ne vorbim niciodată.

Zâmbesc.

Eşti in mine.

Te indepărtezi.

Plâng.

Înnebunesc.

Tu râzi.

Actul II:

Vreau să dansez. Tu, nu.

Suntem doi poli cu ecuatoare opuse

care, ciudat, nu se contrazic.

Îţi întind piciorul gol să mi-l săruţi.

Tu iar nu vrei şi mă săruţi in talpă.

Eu, evident, şchiopătez.

Actul III:

Ne contopim într-o îmbrăţişare ce mistuie.

Mă dori. Te plâng cu lacrimi dulci.

Un fir de praf ne împinge unul către altul.

Eu sunt tu, tu eşti eu – ne-am pierdut şi ne-am regăsit în acelaşi timp.

Îmi îndrept privirile către tine,

tu mi le săruţi.

E linişte. (Cortina cade).