duminică, 13 septembrie 2009

Un cadru plin ochi cu nori levitacei



Cred că până la urmă norilor levitacei li s-au făcut rău milă de mine, fiindcă azi i-am descoperit de la umila mea fereastră, pe când se hârjoneau fără astâmpăr, scoţând nişte sunete infernale. Nu ştiam de ce toată lumea îşi acoperea urechile, mergând aşa pe stradă.