vineri, 18 septembrie 2009

Aş vrea... (2)



... ca scoarţa copacului din faţa casei să-mi pătrundă prin vene, crengile lui să mă îmbrace şi să mă imobilizeze, frunzele lui să-mi atingă tâmplele zvâcnite, iar eu să cad într-un extaz profund...

Un comentariu:

Anonim spunea...

cat de dulce amaruie e visarea...